Noutati / Stiri

21 Septembrie 2013

IMPORTANT. Observaţii cu privire la proiectul de modificare al Codului rutier, aflat în dezbatere publică

 

În 11 septembrie 2013, Ministerul Afacerilor Interne a lansat în dezbatere publică un proiect de modificare a Ordonanţei de Urgenţă nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, cunoscută sub denumirea populară de „Codul rutier".

 

În cele ce urmează voi face scurte aprecieri cu privire la acest proiect încercând să semnalez elementele de noutate, dar şi neconcordanţele acestuia, utilizând, pentru claritate, o terminologie simplificată faţă de prevederile legislaţiei rutiere.

 

În primul rând, cred că în forma prezentată proiectul nu poate face obiectul unei ordonanţe de urgenţă. Dacă, din punct de vedere teoretic este evident că nu poate fi justificată în mod rezonabil urgenţa unui asemenea demers legislativ, argumentul esenţial este unul de natură practică: dacă proiectul ar fi adoptat, cu toate că se majorează substanţial sancţiunile pentru o serie de contravenţii (spre exemplu trecerea pe culoare roşie a semaforului, neacordarea de prioritate pietonilor sau la nerespectarea semnalizării la trecerea la nivel cu calea ferată), aceste contravenţii nu vor putea fi sancţionate, deoarece ele vor putea fi constatate numai prin mijloace tehnice certificate care actualmente nu există.

Astfel, din analiza art. 6 pct. 19 indice 1, care se propune a fi introdus în „Codul rutier", rezultă că nu va mai exista constatarea prin propriile simţuri a agentului constatator, contravenţiile rutiere urmând a fi constatate numai prin mijloace tehnice. Mai concret, textul în discuţie prevede că toate contravenţiile care nu trebuie constatate prin mijloce tehnice certificate (spre exemplu conducerea sub influenţa alcoolului) sau prin mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic (spre exemplu depăşirea vitezei), vor fi constatate numai prin intermediul „mijlocului tehic de constatare", la fel ca şi în legislaţia altor state.

Prin urmare orice încălcare a legislaţiei rutiere va fi probată numai tehnic - spre exemplu prin fotografii şi filmări, această prevedere urmând a înlătura discuţiile cu privire la forţa probantă a procesului-verbal şi sarcina probei în plângerile contravenţionale vizând contravenţii rutiere[1].

Ca atare, este nevoie de o perioadă de timp pentru identificarea soluţiilor cu privire la amplasarea în intersecţii şi la trecerile la nivel cu calea ferată a mijloacelor tehnice certificate prin intermediul cărora urmează a fi constatate contravenţii.

Totuşi, textul va putea provoca neclarităţi în practică. Spre exemplu, mă întreb cum vor fi probate contravenţii precum: nepurtarea centurii de siguranţă, vorbitul la telefon în timpul condusului, neutilizarea farurilor în afara localităţii, ca să nu mai vorbesc de încălcarea regulilor de circulaţie soldate cu tamponări?

În ceea ce priveşte aspectul de tehnică legislativă, este de remarcat faptul că, în loc să se elaboreze un nou proiect de cod rutier mai clar şi mai suplu se intervine pe o formă stufoasă a actului normativ, astfel încât, în continuare, e nevoie de multă răbdare şi atenţie pentru a identifica soluţia legislativă raportată la o problemă concretă.

Deşi în presă s-au făcut afirmaţii în sensul în care proiectul legislativ este inspirat din legislaţia statelor vestice, în realitate suntem în prezenţa unui produs „sută la sută românesc".

Pe de-o parte cuantumul unor sancţiuni este ridicat cu mult peste legislaţia altor state, în timp ce cuantumul sancţiunilor pentru alte încălcări ale normelor rutiere rămâne scăzut - vom prezenta mai jos anumite exemple edificatoare.

Pe de altă parte, proiectul nu reglementează, similar statelor vestice, o formă de „recidivă contravenţională", care să conducă la o mai bună individualizare a sancţiunilor ce urmează a fi aplicate, alte siteme de drept cum ar fi cel francez sau cel italian cunoscând această instituţie[2].

O altă soluţie criticabilă a proiectului este cea referitoare la majorarea sancţiunilor numai pentru anumite contravenţii. Chiar dacă, teoretic, este vorba de aprecierea iniţiatorului proiectului legislativ bazată pe statistici ale accidentelor rutiere, nu pot să înţeleg de ce trecerea pe culoarea roşie a semaforului şi neacordarea de prioritate pietonilor trebuie să fie sancţionate de zeci de ori mai drastic decât neacordarea de prioritate în intersecţii nesemaforizate sau depăşirile efectuate neregulamentar. Este în afara logicii ca o persoană care trece „pe roşu" să stea 2 ani fără permis, iar cel care nu respectă semnul „STOP", sau efectuează o depăşire periculoasă cu încălcarea liniei continue, să rămână fără permis numai pentru 30 de zile???

Unul dintre minusurile actualei legislaţii este sistemul sancţionator care nu permite individualizarea sancţiunii pe măsura gravităţii faptei, pentru încălcări grave ale legislaţiei rutiere, sancţiunea suspendării permisului pentru 3 luni sau anularea acestuia în caz de condamnare cu posibilitatea obţinerii unui nou permis după un an de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la o pedeapsă cu suspendare, fiind considerate insuficiente.

Proiectul nu rezolvă această problemă fiind majorate, în mod haotic, doar sancţiunile pentru anumite încălcări ale legislaţiei rutiere, putându-se ajunge la situaţii ilogice.

Spre exemplu, dacă proiectul va fi adoptat în această formă, o persoană care comite un accident de circulaţie, soldat cu decesul uneia sau mai multor persoane, va putea „rămâne fără permis un an" în timp ce ce o persoană care doar a trecut „pe roşu", va rămâne fără permis doi ani. Mai mult decât atât, dacă o persoană a trecut „pe roşu" şi a produs un accident minor iar ulterior s-a împăcat cu victima, „va sta" 4 ani fără permis, pe când dacă este condamnată pentru aceeaşi faptă, va „rămâne fără permis" numai un an, iar exemplele pot continua[3].

Aceste neconcordanţe se explică prin faptul că nu se modifică prevederile art. 116 din „Codul rutier" cu privire la termenul în care se poate obţine un nou permis de conducere după anularea acestuia ca urmare a unei condamnări, ci doar se măresc sancţiunile aplicabile în situaţia în care nu se pronunţă o soluţie de condamnare.

O modificare benefică, de natură a degreva instanţele penale şi de a înlătura birocraţia, este aceea potrivit căreia prelungirea dreptului de circulaţie va fi dispusă o singură dată, nemaifiind necesară verificarea acestei măsuri din 30 în 30 de zile.

În materia procedurii contravenţionale rutiere, proiectul are atât prevederi benefice cât şi prevederi criticabile.

 

Prevederile benefice sunt:


1. Instituirea obligativităţii comunicării către poliţia rutieră a dispozitivului hotărârii judecătoreşti prin care se soluţionează definitiv plângerea.

2. Reglementarea procedurii de punere în executare a sancţiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce.

 

Prevederile criticabile sunt:


1. Înlăturarea caracterului suspensiv al plângerii cu privire la executarea sancţiunii amenzii, corelativ cu reglementarea unei proceduri judiciare de suspendare a executării acesteia. Dincolo de argumentele juridice, efectul practic va fi semnificativ - aglomerarea instanţelor contravenţionale (şi aşa supraaglomerate) cu zeci de mii de cereri de suspendare a executării sancţiunii amenzii.

2. Instituirea sancţiunii suspendării permisului pentru neplata în termen a amenzii. Pe de-o parte este o prevedere neconstituţională, condiţionând aplicarea unei sancţiuni de criterii legate de avere[4] iar pe de altă parte se instituie o sancţiune fără termen, fapt fără precedent în legislaţia penală şi contravenţională română - încetarea suspendării se produce numai la momentul achitării amenzii (potrivit proiectului) sau, implicit, la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care se anulează procesul-verbal sau se înlocuieşte amenda cu avertisment (situaţie nereglementată de proiect).

3. Prevederea potrivit căreia principalele elemente ale procesului-verbal se stabilesc prin regulament (art 109 alin. 4 în forma propusă) poate conduce la soluţia de anulare a dispoziţiilor din Regulament dacă acestea vor contraveni art.16 şi art. 17 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, legea cadru în materie contravenţională, care stabilesc elementele procesului-verbal contravenţional.

 

Am semnalat doar principalele aspecte ale proiectului legislativ, acesta putând genera discuţii mult mai detaliate.

 

Cred că observaţiile venite în perioada dezbaterii publice a proiectului sunt necesare pentru a se evita adoptarea unor soluţii legislative care nu ar conduce la o mai mare siguranţă în trafic, ci doar la o mai mare incertitudine în sistemul judiciar.

 

Articol preluat >>> www.juridice.ro