Noutati / Stiri

14 Octombrie 2013

CEDO. Delfi AS vs. Estonia. Societatea care gestionează site-urile de ştiri pe care apar mesaje de la cititori este responsabilă pentru conţinutul mesajelor

 

În şedinţa sa din 10 octombrie 2013, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a emis o hotărâre referitoare la articolul 10 din Convenţie (libertatea de exprimare), cu posibilă relevanţă asupra sistemului de drept românesc.

Astfel, în cauza Delfi as c. Estonia, Curtea a respins cererea reclamantei, gestionară a unui portal (internet) de ştiri, prin care aceasta critica, din perspectiva articolului 10 din Convenţie, sancţiunea care îi fusese aplicată potrivit dreptului intern, pentru responsabilitatea care i-a fost stabilită cu privire la mesajele anonime ale cititorilor site-ului pe care îl gestiona.

În esenţă, raţionamentul Curţii a recunoscut existenţa unei ingerinţe, pe care însă a considerat-o legală, justificată şi proporţională, având în vedere caracterul extrem de insultător al mesajelor analizate, postate pe site-ul de ştiri gestionat de reclamantă, având în vedere faptul că aceasta nu a împiedicat expunerea lor, ţinând seama de profitul înregistrat de reclamantă de pe urma acestor mesaje, ţinând seama de garanţia anonimatului pe care reclamanta îl permitea autorilor mesajelor şi, nu în ultimul rând, luând în considerare caracterul rezonabil al sancţiunii impuse de instanţele interne în sarcina reclamantei.

În speţă, este interesant şi modul în care a rezolvat Curtea argumentul legalităţii ingerinţei, în condiţiile în care reclamanta s-a apărat invocând faptul că Directiva 2000/31/CE cu privire la comerţul electronic, transpusă în dreptul estonian, ar fi exonerat-o de responsabilitate.

 

Situaţia de fapt:

 

Aşa cum reiese din hotărâre, reclamanta DELFI AS este o societate anonimă înmatriculată în Estonia, proprietară a unuia dintre cele mai importante site-uri naţionale de internet, specializate în servicii de ştiri.

În ianuarie 2006, reclamanta a publicat pe site-ul său de internet un articol referitor la o agenţie de turism, analizând decizia acesteia de a schimba itinerariul unor vacanţe pentru a asigura legătura între anumite insule. Aceasta modificare a provocat spargerea gheţei în anumite zone ale traseului, zone unde s-ar fi putut deschide ulterior, drumuri de gheaţă care să lege respectivele insule. Or, această din urmă soluţie ar fi fost mai ieftină.

Această stare de fapt a generat numeroase discuţii pe site-ul de ştiri, cu mesaje extrem de injurioase sau ameninţătoare la adresa agenţiei de turism şi a proprietarilor/acţionarilor acesteia, cititorii având acces la mesajele publicate.

În aprilie 2006, agenţia de turism a acţionat în instanţă pe reclamantă.

În iunie 2006, acţiunea a fost admisă considerându-se că mesajele au fost defăimătoare şi de natură a angaja răspunderea reclamantei. Despăgubirea a constat într-o sumă de aproximativ 320 de euro.

În calea de atac a fost respins şi argumentul reclamantei la CEDO (DELFI AS), potrivit căruia activităţile sale de prestare de servicii de internet sau de stocare a datelor reprezintă un aspect pur tehnic, automat şi pasiv în sensul Directivei Uniunii Europene 2000/31/CE cu privire la comerţul electronic, ceea ce potrivit normei europene, ar exonera-o de răspundere.

 

Raţionamentul Curţii cu privire la articolul 10 din Convenţie

 

Curtea a admis faptul că prin aplicarea sancţiunii respective a existat o ingerinţă în libertatea de exprimare a reclamantei.

În acelaşi timp, a reţinut că ingerinţa era prevăzută de lege.

În acest cadru, Curtea a respins argumentul reclamantei legat de faptul că sensul Directiva Uniunii Europene 2000/31/CE cu privire la comerţul electronic, ar fi scutit-o de responsabilitate.

Astfel, a precizat că potrivit jurisprudenţei sale constante, revine instanţelor naţionale, care sunt mai bine plasate, să interpreteze dreptul intern.

A mai notat faptul că instanţele interne au analizat susţinerea reclamantei privind o eventuală lipsă de responsabilitate ca efect al transpunerii Directivei 2000/31/CE şi, în acest cadru, au stabilit responsabilitatea sa întemeindu-se pe dispoziţiile relevante din dreptul civil estonian.

În acelaşi timp, a precizat că nu consideră necesar să examineze argumentele prezentate din perspectiva dreptului Uniunii Europene.

Prin urmare, a reţinut că ingerinţa avea o bază legală în legislaţia estoniană.

În continuare, a precizat că articolul 10 autorizează ingerinţele în libertatea de exprimare în scopul de a proteja reputaţia terţilor, dacă astfel de ingerinţe păstrează un raport de propoţionalitate analizat din perspectiva circumstanţelor particulare ale cauzei.

Pentru a se pronunţa cu privire la acest aspect, Curtea a analizat patru aspecte relevante cauzei. În primul rând, în ceea ce priveşte contextul mesajelor postate pe internet, Curtea a observat faptul că mesajele în discuţie aveau caracter injurios, ameninţător şi defăimător. Având în vedere modul în care a fost conceput articolul referitor la agenţia de turism, astfel cum a fost publicat pe internet, reclamanta ar fi trebuit să se aştepte la postarea unor mesaje insultătoare şi să dea dovadă de vigilenţă pentru a evita posibilitatea de a i se reproşa că prin faptele sale a adus atingere reputaţiei unui terţ.

În al doilea rând, Curtea a observat că DELFI AS a luat anumite măsuri pentru a împiedica publicarea mesajelor defăimătoare. Pagina web unde a fost publicat articolul avertiza autorii mesajelor că aceştia poartă responsabilitatea mesajelor şi interzicea ameninţările şi insultele. De asemenea, avea instalat un dispozitiv de cenzurare automată a mesajelor care conţineau anumite cuvinte vulgare. În plus, cu un singur click pe o imagine de pe ecran (icon), internauţii puteau semnala administratorilor site-ului mesajele insultătoare în scopul de a fi eliminate. Cu toate acestea, avertismentele respective nu au putut împiedica publicarea unui mare număr de mesaje insultătoare. În acelaşi timp, nici dispozitivul automat care funcţiona pe baza unor cuvinte cheie, nici sistemul de avertizare şi eliminare nu au permis cenzurarea în timp util a mesajelor în discuţie.

În al treilea rând, în ceea ce priveşte responsabilitatea individuală a autorilor mesajelor, Curtea observă că agenţia de turism ar fi putut să încerce să îi urmărească în justiţie pe aceştia în locul reclamantei, DELFI AS. În acelaşi timp, ar fi fost extrem de dificil să fie identificaţi autorii acestor mesaje, în condiţiile în care postările erau făcute fără să existe obligaţia autorilor de a-şi prezenta identitatea, iar o mare parte dintre mesaje erau anonime.

Prin urmare, autorităţile interne au acţionat într-o manieră realistă reţinând responsabilitatea DELFI AS în privinţa mesajelor respective, dar în acelaşi timp şi într-o manieră rezonabilă, având în vedere că site-ul de ştiri avea un anumit profit comercial de pe urma mesajelor pe care le publica.

În sfârşit, în ceea ce priveşte sancţiunea aplicată, Curtea a constatat că aceasta a avut un nivel relativ redus. Reclamanta a fost obligată la plata sumei de aproximativ 320 de euro, dar instanţele interne nu au obligat-o să instituie pe site măsuri de protecţie ale drepturilor terţilor susceptibile de a restrânge libertatea de exprimare.

Faţă de ansamblul consideraţiilor anterioare, Curtea a concluzionat că articolul 10 din Convenţie nu a fost încălcat.

 

Articol preluat de pe Juridice.Ro